2012…3,2,1…poc!

Aproape a trecut. Prea repede. Sau prea incet? Prea dureros. Prea frumos? Multe experiente. In doar 12 luni. Impartite in doua mari capitole. 2! Nu sunt impartite egal capitolele. Nici din punct de vedere al lunilor, nici din punct de vedere al sentimentelor. 

Primul capitol – Durere, dezamagire, tristete

A inceput fix in ianuarie. Ca sa fiu sigura ca voi avea un an dat peste cap, asa frumos, inca de la inceput. Un punct pus clar acolo unde nu mai era nimic de facut. Un nou loc de munca (pe care nu-mi este clar nici acuma de ce l-am acceptat!), un program din care nu inteleg nimic, o poveste de dragoste cu goluri…in minte, nu-n stomac! 🙂 Dar a fost bine venita. A durat cam mult incheierea ei, dar am invatat ceva. Inca odata! 🙂 Suferinta multa, nopti nedormite, kilograme pierdute, prieteni stresati. Tot tacamul l-a avut povestea asta. Pentru prima data privesc in spate si am un gust amar. Nu, am vrut sa spun gretos. O greata combinata cu dezamagire si ambalate amandoua intr-o speranta, sper ca nu desarta, ca nu mai exista multi oameni ca acest individ…But who knows?! Tot in acest capitol al anului 2012, am descoperit ca America e departe rau! Si TU (prietena cea mai buna de la serviciu :)), esti acolo. M-ai facut si tu sa sufar cu plecarea asta, exact cand nu era cazul 🙂 Egoista, evident ca ma gandesc la mine. Stii ca glumesc! Madonna (ce italian suna :)) o sa fie mereu langa noi, nu? 🙂

Capitolul doi – Hihihi 

3,2,1…poc! Atat. Premiera. Liniste. Fericire. Zambete. Varianta mea, mai buna! O viata. A mea. Pe care tu ai facut-o, asa cum mi-am dorit-o mereu, dar n-am indraznit sa sper. Si pentru asta, o sa pastrez totul pentru noi!

Un 2013 linistit!

 

 

Lasă un comentariu