Irina. Irinucss a venit acum cativa ani, culmea, pe calea Irina – Irinuca – Nucs – Irinucss :). Imi place cum suna. Mi se potriveste.
Am inca 20 de ani. O sa spun ca am 20 de ani, pana schimb prefixul. In realitate, sau in buletin, am 27 de ani. M-am nascut si am crescut in acest minunat oras numit Bucuresti, de care nu stiu cum sa scap. Sunt un copil crescut pe asfalt, cum spune mama. Si din cauza asta prima vaca am vazut-o la 7 ani si m-am panicat ca e mai mare decat o pisica – in cartile de colorat au aceeasi dimensiune, jur.
Sa incep totusi de undeva…nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma pufneste rasul cand ma gandesc la copilaria mea. Nu-mi sare nimica in evidenta, nu ma frapeaza nimic din ceea ce mi s-a intamplat in primii ani de viata. A fost asa o copilarie, chill. Fetita mamii. Fara bunici la tara, fara posibilitatea de a face nebuniile clasice (ar spune unii) ale varstei, am crescut asa, light mode. De jucat ma jucam in celebrul loc „spatele blocului”, dar nici aici prea mult, ca sa nu mi se strice ceea ce mai tarziu a devenit background-ul personal. N-am avut gasti de prieteni pentru ca, ironic, in blocul in care am crescut, mai era doar o copila de varsta mea, care evident si acuma imi este prietena…indepartata, dar exista. Crescand in perioada comunista, in care era la moda sa lucrezi in 3 schimburi, ai mei parinti m-au dat la o gradinita full time :). Tare: ma duceau duminica (parca) si ma luau vineri seara. Cosmar. Vroiam doar sa treaca perioada asta si sa fiu la scoala, ca sa dorm acasa. Asa spuneam. Nah ca ce-ti doresti se mai si intampla, a venit si perioada scolii. Hmmm. Din pacate nici aici nu a fost chiar cum credeam eu ca o sa fie. Nu trebuia sa socializez prea mult cu colegii, ca deh revin iar la background :D, si alte prostii din astea , din punctul meu de vedere si de atunci si din prezent. In cautarea unei scoli mai bune, mereu in cautare de ceva mai ceva decat exista, am fost mutata la o scoala centrala. Interesanta experienta. Interesanti copii. Chiar erau altfel. Chiar proveneau din alte medii. Dar oare conta pentru mine atunci atat de tare acest lucru? Sau ii vedeam doar ca pe alti copii, cu care voi avea/sau nu voie sa ma joc dupa ore? Inca ma mai gandesc la acest aspect. Si trecura anii, si a trecut si liceul (la fel de prestigiu ca poate va conta candva, in alt film oricum, ce scrie pe diploma de bac :)). A trecut si liceul asta fara prea multe peripetii, sau fara peripetii demne de mentionat, si am facut si o facultate. Cu toata increderea am intrat, cu toata dezamagirea am iesit.
Eh. Au trecut vreo 6 ani (parca) de cand s-a terminat si cu mareata facultate de Stiinte Politice – asta am studiat, da? Ca vroiam sa fiu Silviu Brucan, varianta feminina si tanara, dar am inteles repede ca iar sunt intr-un film gresit.
Pe scurt: ce am invatat a ramas undeva intr-un cufaras al creierului meu, aplic sau nu ceea ce am auzit de la cei mai intelepti, traiesc dintr-un cu totul si cu totul alt domeniu decat mi-as fi imaginat….dar imi place, tot ceea ce se intampla acuma la 27 de ani, imi place. No matter ce a fost in trecut. Ce a iesit in prezent, e pe gustul meu.
Si retraind acuma franturi din ceea ce am scris mai sus, inteleg ceva: am fost mereu o copila, o adolescenta, o tanara „retrasa”. Mi-a placut, si inca imi place, dar timpul imi joaca feste, sa citesc, sa vizitez (si asta am facut din abundenta in copilarie/adolescenta/si mai continui inca), si…sa scriu.
So enjoy my blog!
Irinucss's Blog 