Fructul interzis

M-au emotionat mereu, de cele mai multe ori pana la lacrimi, filmele romantice. Povesti pe aripi de vant, iubirile interzise, neintelese, trairile patimase si sarutari furate in miez de noapte. Fluturi in stomac si tremur de maini cand esti atinsa. Si dupa fiecare film, suspinam, lacrimam pe ascuns, si visam ca undeva, candva, cineva imi va arata ca nu sunt doar subiecte de film.

Prieteni sau „prieteni”?

Ma-nclin si-mi scot palaria, in cel mai sarcastic mod cu putina, in fata celor care inca nu au invatat ce inseamna prietenia.

Si care din pacate, poate nu vor invata niciodata.

Je t’aime…si atat

A fost 6 noiembrie…La multi ani!!!

Am mai bifat un an in cronica vietii. S-au mai acumulat niste experiente, niste trairi, niste evenimente. Ma simt mai implinita. Cu fiecare an ce trece, simt ca am mai acumulat ceva. Nu a trecut degeaba niciun an din viata mea. La acest gand, ma simt bine.

Am schimbat aerul greu respirabil din Bucuresti cu ceva mai bun. Am fost la Sighisoara. Se cerea putina relaxare dupa agitatia din ultimele zile. In prima seara, am fost la un eveniment local. O seara de blues. O seara de vineri si de blues care a incheiat o saptamana intr-un mod perfect. Inchid ochii si parca sunt iar acolo: un restaurant linistit, lumanari pe mese, o incapere primitoare. Si intr-un colt de umbra, un pian si un cantaret. Senzational. L-as fi luat acasa pe acest individ sa imi cante seara din balcon! A sunat cam asa:

Sambata am primit cu bratele deschise urarile tuturor celor care si-au adus aminte de ziua mea, traiasca facebook-ul ca asa am ajuns sa primesc urari si de la persoane cu care n-am vorbit in viata mea. Dar le multumesc tuturor ca si-au rapit din timp doua secunde sa transmita un gand bun. Si bula mea roz a primit ceva: niste trandafiri, superbi, roz, evident 🙂

A fost prea scurt week-end-ul acesta si deja simt ca o noua saptamana se pregateste sa inceapa de-a valma. M-as mai fi pierdut putin pe strazile inguste cu aer medieval. Dar n-a fost sa fie acuma. Peste cateva saptamani repetam experienta.

Inca cu gustul Sighisoarei in minte, va doresc o saptamana frumoasa!

Visam impreuna

Nu stiu daca devin nostalgica acum ca se apropie ziua mea, si mai trece un an din viata, sau daca evenimentele recente si-au lasat amprenta in sufletul meu. Dar am o stare ciudata. Putin melancolica, putin stresata, putin dezorientata, putin din fiecare pentru fiecare particica a sufletului meu.