La film in masinuta :)

Scriam undeva prin alt post ca nu-mi place sa merg la film la cinematograf. Ca nu vreau sa impart trairile mele cu alte persoane, ca vreau sa pot comenta fara sa deranjez pe cineva, sa tusesc daca imi vine fara sa ma inghionteasca persoana din spate…am gasit varianta ideala!

Zbor spre nowhere II

E dimineata. Liniste. In cearceafurile pufoase doua trupuri se odihnesc. Ea tresare. Ceva o rupe din visul pe care-l avea si se trezeste. Oare ce a visat? Nu-si aduce aminte, dar o fi fost vreun cosmar, probabil. In primele secunde dupa trezire, totul pare inca vis.

Zbor spre nowhere

E ceva ce pluteste in aer. Ma uit in jurul meu si nu pare a fi nimic alarmant. Dar eu simt ceva. Doar eu? Nu raspunde nimeni. Probabil ca doar eu, atunci.

Imi simt stomacul cat o nuca. O nuca din aia mica, mica, care poate trece neobservata. Si eu trec neobservata. De multe ori pentru ca asa vreau, de alte ori…pentru ca asa vor altii.

Am invatat sa merg pe bicicleta!

Hehehe! Poate suna amuzant ca la 27 de ani am invatat sa merg pe bicicleta, dar asta e adevarul. Am tot spus de-a lungul timpului ca ar trebui sa invat si eu sa merg cu bicicleta, dar, ce sa faci, niciodata nu s-a gasit timp (sau nu am vrut sa gasesc) pentru asta.

Trip to Balchik

Vineri seara. Un pahar de bere pentru racorire interioara si o decizie luata in graba…sambata vizita la Balchik. Nu este prima data cand merg la Balchik, dar observ ca de fiecare data il descopar altfel. Dar sa o luam pe rand.