Trag aer in piept si suflu. Tare de tot! Fuuuuu…..si s-a dus. Cum ce? Praful care s-a asternut incet, incet peste blog. L-am regasit. Exact asa cum l-am lasat. Mi-a lipsit putin in totate aceste luni calduroase de vara puterea de a-mi aduna gandurile. Dar azi dimineata s-a intamplat ceva, si am simtit nevoia sa scriu, din nou…
Udam florile si ma bucuram de niste raze jucause de soare (din ce in ce mai timide) si am auzit ceva. Ceva superb! In mijlocul Bucurestiului, sambata dimineata, in timp ce eu ma jucam cu soarele, cineva canta la vioara…Foarte greu de crezut! M-am oprit o secunda din ce faceam si m-am concentrat sa ma asigur ca urechile nu-mi joaca feste. E adevarat! Am un vecin care canta la vioara!!!!! Senzational. Mi-a infrumusetat ziua. Inca se aude cum canta…poza cu Parisul este in fata mea, in jur simt miros de levantica…unde sunt?
Hihihi, doar stiti ca mereu sunt unde vreau 
Deci azi sunt la Paris! Cu sufletul. Restul este inca aici, in simpatica casuta din Bucuresti.
Aviz amatorilor: langa vioara, pot asculta cu placere: pian, violoncel, flaut si muuuulllllte alte instrumente – sa-nceapa concertul!!!!
