O Romanie pozitiva incepe cu un individ pozitiv!

Azi m-am bucurat de primele raze de soare dupa multe, prea multe zile ploioase. Am auzit frecvent formularea: o vreme mohorata poate produce depresii. Nu as merge, in cazul meu, pana la depresii in adevaratul sens al cuvantului, dar sunt de acord totusi ca o zi fara soare e o zi cu un minus…

Privesc in jur si vad oameni tristi. Grabiti. Nervosi. Si toti au o scuza pentru nefericirile care ii inconjoara, si toti gasesc firesc sa ii supere si pe cei din jur. Eu am inceput sa-mi caut scuze, pentru ca sunt fericita. Fericirea si normalitatea mai nou suna a ciudatenie. Si atunci imi enumar si eu scuzele: azi am fost fericita ca a fost soare Chiar daca la momentul scrierii acestui post, soarele a fugit printre nori, eu inca sunt fericita. Imi gasesc imediat alta scuza: sunt fericita ca am avut timp sa beau o cafea cu o prietena draga. Sunt fericita ca am vazut floricele in fata blocului. Sunt fericita ca prietenul meu castanul de pe strada e inflorit. Si scuzele pentru fericirea mea pot continua la nesfarsit.

V-ati prins de ce? Pentru ca sunt pozitiva. Pentru ca am invatat ca in fiecare lucru mai putin placut pe care ti-l ofera viata, poti gasi ceva frumos. Daca vrei…Ne lipseste gandirea pozitiva. Ne place sa ne “amaram” singuri, asa de amorul artei. Ne place sa ne consumam inituil pentru niste lucruri marunte care nu merita nici macar o bataie de gene. Cum a ajuns oare acest lucru ceva normal? Si oare se mai poate face ceva, sa schimbam normalul in anormalul meu pozitiv?

M-a amuzat ceva azi: intr-o intersectie, in masina din stanga mea, o femeie in varsta la volan. Nu isi tinea banda, nu se uita stanga, dreapta, mergea pe drumul ei. Era asa de concentrata ca m-a amuzat ca nu-si dadea seama ca blocheaza trei masini. Am zambit, am franat, am mai fredonat putin pe muzica de la radio si am asteptat sa isi faca loc singurica. Un individ din alta masina, injura de foc. Si el mi s-a parut caraghios ca isi consuma atata energie, pentru?

Aud adesea afirmatii gen: orasul in care traiesti te schimba, eu nu eram asa, dar m-am schimbat din cauza oamenilor, bla, bla, bla. Daca tot se cauta scuze, nu mai bine am cauta scuze sa fim altfel? Nu orasul te face frustrat, nervos, irascibil. Asa alegi tu sa fii! Nici orasul si nici oamenii nu-ti impun o gandire negativista, distrugatoare. Tot tu alegi sa fii asa! Si la scara mare, asta se intampla cu Romania. Un negativist cu inca un negativist si cu inca un negativist, fac impreuna prea multi negativisti.

Dar, intrebare: pe langa clasicul stat si aratat cu degetul la ce nu e bine, la ce va supara, la ce va frustreaza, faceti ceva? In afara de cautarea scuzelor. Practic, faceti ceva, sa fiti anormali si pozitivi ca si mine? Iar zambesc. Normal ca nu. E mai usor sa ma critici pe mine ca zambesc, decat sa te gandesti ca poti face si tu ceva sa zambesti. Are logica ce spun, asa-i?

As vrea sa iau om cu om si persoana cu persoana si sa le explic personal ca nu este nimeni vinovat de starile lor, ca este in puterea fiecarui individ sa fie fericit. Si individ pozitiv cu individ pozitiv si cu un alt individ pozitiv egal o Romanie pozitiva (n-am nicio legatura cu proiectul dar sustin total cele promovate de ei). Si cred cu tarie ca fiecare la nivelul lui, poate fara sa-si dea seama, poate face minuni la scara larga. Trebuie doar vointa. Si pozitivism!

Am reusit sa va pozitivez?