Pregatire pentru concediu

Neata. Cafeaua de dimineata si planurile pe ziua de azi. Am tras de timp in ideea ca mai am cand sa le fac pe toate…si ce sa vezi? Acuma sunt stresata ca parca nu as avea chiar atata timp sa le pun pe toate in ordine. Dar nah, din greseli invatam! Sau nu Maine este ziua marii plecari in concediu. Si ce am facut pentru asta? Nimic. Am lasat totul pe ultima suta de metri. Ciudat este insa ca in general, cand stiam ca trebuie sa plec undeva, cu doua saptamani inainte pregateam…si tot pregateam…si mai aranjam…si mai puneam ceva in geanta si mai scoteam. Si era asa o vanzoleala in gentile mele de te lua ameteala. Iar in ziua plecarii eu eram terminata de atata aranjat si rearanjat. Si evident ca odata ajunsa la destinatie descopeream cu stupoare ca diferite lucruri, importante de altfel, imi lipseau. Bun. Ok. Atunci am decis sa nu ma mai agit cu atata timp inainte ca oricum uit cate ceva mereu, ca oricum tot bag si scot haine si hainute in geanta…Si daca toata lumea isi face geanta pe fuga…pot si eu, nu?

Am programat concediul asta de o luna, daca nu chiar mai mult. Am rezervat biletele de avion si am spus gata, nu ma mai gandesc la asta pana in apropierea plecarii. Dar nu credeam ca o sa-mi iasa asa de bine de la prima incercare. Saptamana trecuta nici nu socotisem cate zile mai am pana la plecare. Nici saptamana asta nu am socotit. Pana azi dimineata cand m-am trezit cu un gand; the one and only…alooo, maine se pleaca. Nu am spalat toate hainutele, nu stiu cum va fi vremea, nu m-am gandit ce iau si ce nu cu mine, si top of the top…nu am vorbit cu nimeni sa aibe grija de catel si pisica cat lipsim Dar e ok, nu? Adica nu  e panica mare. Se gasesc mereu persoane care sa nu aiba nimic de facut 10 zile si sa moara de nerabdare sa stea cu animalutele, nu? (oferte ceva?:))

Gluma, gluma, dar ma ia o panica asa si parca vad ca la noapte nu dorm de “stresuri”. Si am asa o senzatie ca va fi o vacanta cu peripetii. Nu stiu de ce. Primul gand care ma bantuie, cu toate ca am verificat, este ca am inchiriat masina in alt aeroport decat ala unde ajungem. Dar am verificat si pare totul ok. Si totusi am ideea asta in cap de cateva zile. Ca o sa ajungem la ghiseu si o sa ne spuna: masina? rezervare? care masina? care rezervare? ) Dar ne orientam la fata locului…sper.

Apoi, mereu cand plec undeva, studiez putin zona. Sa vedem ce e de vizitat, ce e de cumparat , putina istorie a locului daca se poate ca sa ai idee de unde mergi…d-astea clasice. Ei, acuma, am doar o vaga idee despre locul unde mergem. Adica undeva in Italia pe dreapta cum te uiti la harta. Pai nu e suficient? Ca nu e asa mare Italia si oricum nici cine stie ce istorie nu au, ce sens are sa-mi bat capul ? ))

Ma amuza si ma “sperie” putin lipsa de informatii dar aud in jurul meu ca trebuie sa am mai mult spirit de aventura. La mine spiritul de aventura se rezuma pana acuma doar la parcurile de distractii, dar daca trebuie sa aplic asta si in viata de zi cu zi…incerc si eu sa vad cum e! Tare curioasa sunt cum va fi. Si by the way…sper sa nu dau peste vreo vreme asemanatoare cu cea de aici, ca…sa vezi atunci adrenalina )

In cautarea unui dog-sitter si a catorva informatii despre destinatia “finala” de vacanta va las sa va amuzati in continuare si revin cu forte proaspete. (asta daca normal, nu cade avionul, nu ma inecat pe acolo si alte lucruri marete care numai mie imi pot trece prin cap inainte de vacanta )

So Italy here I come!